DOUA LUMI DIFERITE!
Și oricum mereu avem o ALEGERE! ( chiar și fără de alegeri)
De ce nu ai fost la protest?! ( O intrebare la care am fost nevoita sa raspund mai mult decit mi-as fi dorit, aici e un raspuns lung)
Gânduri care nu îmi dau pace de la weekendul – diasporei de la protestele din 26-27 August!
Am auzit în ultimele zile tot mai des această exprimare! Că locuim în două lumi diferite (guvernul de cetățeni; cei plecați de cei rămași etc) – mai ales această exprimare e de la conaționalii mei care locuiesc departe de Moldova.
Și stau si încerc să analizez, și nu le pot, și nu se leagă în capul meu – cum cineva care nu a activat pe teren, care nu a luptat cu corupția, birocrația – cu existența sau neexistența ei poate sa se pronunțe atât de tare și explicit.
Și apoi mă doare inima ca sunt cei care de-a lungul anilor s-au implicat la maximum în fiecare proiect existent însă iarăși din dezamăgire s-au retras, își caută de viață, și suferă, și ii dor și nu mai cred, pentru ca birocratii si coruptii au invins in cazul lor, pentru ca nu se vedea fundul la sac.
În contextul celor doua evenimente din Chișinău, încerc sa le înțeleg- și nu reușesc!
Și cred ca deja nici nu voi încerca.
Noi ( eu și soțul) am observat necesitatea și posibilitatea de implicare în a acorda o mică asistență Moldovei. Nu ne-am întrebat – Cine e la guvernare si de ce nu o fac ei?! Nu ne-am întrebat cine e director de spital, ca să cerem socoteala de ce paturile sunt atât de ruginite, nici măcar nu am întrebat părinții de ce nu vă luptați ca copii dvs sa fie educați, un drept atât de elementar?!
Toate acestea sunt întrebări retorice care nu duc la nimic constructiv. Dacă ne puneam întrebările în activitatea noastră sau ne opream la prima întâlnire cu primul birocrat – CINE ERA SĂ SUFERE?! Doar oamenii, doar copii…
De unde atâta fățărnicie, divizare și ură?!
Diaspora – sună frumos însă nu îmi place acest cuvânt când suntem acasă la noi, suntem aceeași cetățeni ai tării Republica Moldova, de ce ar trebui să cerem, să avem facilități diferite, de ce ar trebui să fim tratați diferit, cu grijă să nu izbucnim doar că am plecat. Rolul nostru cel mai important este să educam familiile, și pe toți cei rămași să își ceara drepturile lor!
Până doi ani anterior, nu am urmărit nici guvernările politice, nici deputați, probabil că am și scăpat momentul când s-a trecut de la republică Prezidențială la Parlamentară. Nu e ceva cu care mă mândresc însă scopul meu de a face o schimbare în Moldova era cu gândul la oameni, la cei care au nevoie de ajutor, ei au fost focusul, motivarea și curajul de a trece peste orișice. Și undeva simțeam vina mea că am plecat și i-am lăsat.
Mulți ar fi dat minele in jos la primul camion trecut la frontieră cu ajutor umanitar. Însă imediat ce încerci să lupți să nu te supui, înțelegi că se alătură oameni care gândesc la fel și din sistem. Cu timpul chiar îți reușește să schimbi viziunile și atitudinea unora care încep să creadă și la care dispare întrebarea – ce ai tu din asta?!
Aceste doua evenimente la Chișinău ( Congresul Diasporei BRD si Off-linul) mi-au lăsat o nedumerire mare încă din anul trecut, însă și mai mult acum, deși le-am urmărit de la distanță.
În viziunea mea ambele au fost politice!!! Unul a avut guvernarea în capul mesei și altul partidele de opoziție. Unul nu s-a ascuns că e politic altul s-a dat apolitic. Ambele au fost binevenite deoarece au unit și mai încearcă să ne unească pe noi, și multe relații frumoase și constructive de colaborare am reușit să obținem în urma la astfel de evenimente. Realitatea că e timpul la ACȚIUNI concrete din ambele părți!
Aș dori mult să intru în esență atât a politicii cât și a religiei – deoarece ultimii câțiva ani am fost atribuită la fiecare partid (multora nici denumirea nu le-o știu) și la fiecare religie existentă.
Am semnat contractul de chirie pentru încăperea în care eventual am deschis centrul Phoenix, eram de la comuniști cum era primarul pe atunci, a trecut el la Partidul Nostru automat și eu. A fost prim-ministru de la guvernare la deschiderea centrului – gata eram PLDM. Deși au fost invitate toate posturile media in 2013 când am distribuit 200 scaune rulante la Bălți, însă venise doar publica – gata eram PD. Și evident când am încercat sa adun banii pentru întreținerea centrului Phoenix și am avut norocul la grantul de la Edelweiss – am fost deja a lui Plahotniuc. Argh da, am avut și o finanțare mică de la reprezentatul local a lui Șor, nu cred că am ajuns și în a lor partid însă mai știi..
Și da am colaborat cu oricine a dorit să o facă! Și am demonstrat că e posibil să faci schimbările în Moldova daca ai un plan bine determinat și nu te deviezi în dependență de cum sunt finanțările/granturile, și nu te abați in dependență de cine e la guvernare sau ce e la „modă”. Vorbim de oameni, de familii, de infrastructură care va rămâne și după ce mă retrag eu, și după ce trec guvernările care nu ar fi.
Concluzia mea e simpla – indiferent daca faci parte din societatea civică sau din partid, indiferent daca ești voluntar sau cu salariu de milioane, la momentul când sincer încerci să faci ceva – ești etichetat, catalogat și supra analizat.
Poți rămâne neatins și liniștit doar atunci când nu faci nimic ( mănânci, dormi si atit ) – Dar oare asta e o viață care merita trăită?!
Un străin m-a întrebat recent – Cum reușesc să călătoresc atâta și cum am făcut alegerea pentru așa o viață adăugând cu certitudine – Cred că nu ai nici o responsabilitate reala în viață și iți poți permite!
Răspunsul meu a fost simplu – Îmi aliniez alegerile și responsabilitățile mele cu viața pe care vreau să o trăiesc.
Eu nu sunt neputincioasă și nici tu nu ești, pentru că există întotdeauna o ALEGERE. Uneori este o alegere incomodă, dificilă și fără precedent. Uneori, alegerile tale te vor face să te simți singur sau nebun sau izolat, abuzat și desigur atunci e mult mai bine să faci ca alții. ( să mergi cu hurta se mai zice la noi). Deseori trebuie să fii mult mai curajos sau mai umil în dependență de alegerea făcută. De multe ori nu vezi drumul mai departe, și nu îl știe nimeni pe cine nu ai întreba, atunci te rogi și speri că apare o lumină. Și in sfârșit ce văd toți sunt MEDALIILE, nici măcar diferența în copii nu o observă ceea ce contează cu adevărat, nici măcar un proiect nu îl analizează .
Și oricum mereu avem o ALEGERE! ( chiar și fără de alegeri)
Nu renunțați. Aveți mai multă putere decât știți.
Viața îți aparține. Trăiește. Asigurați-o cât mai curajoasă posibil.
Alegeți viața pe care doriți să o trăiți, lumea pe care doriți să o creați și luați-o în ACȚIUNE (nu doar vorbind, teoretizând sau supra analizând) pentru a face acest lucru fie acasă sau peste mări și țări – rămâneți oameni mai întâi de toate.
Acum, ACTIONAȚI la fapte și faceți ALEGEREA corectă! ( chiar si fara de alegeri)