Taci mai Tare…
Uneori este important să ascultăm atent pentru a auzi TĂCERE, pentru a simți acel imbold al universului spre ce e mai BINE. În tăcere găsim cele mai valoroase răspunsuri – nu mereu cele pe care ni le dorim, corecte sau plăcute, sau de care avem nevoie, dar cert e că ideile mărețe se nasc din acel „EU” spațiu.
Nu e neapărat să fim „gălăgioși” pentru a fi auziți sau considerați inteligenți. Tăcerea sperie mai mult decât strigătele.
Problema întrebărilor retorice – e nevoie să alegem una sau altă? Adică să strigăm sau tăcem? În unele circumstanțe e nevoie ca vocea noastră să fie auzită tare și ferm, în altele – să fim retrași și tăcuți. E o alegere proprie a fiecăruia. Suntem „unici” prin felul nostru, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne fie impusă o etichetă.
Favorismul timpurilor noastre este de a eticheta – introvert, extrovert, limbută sau tăcută. Societatea noastră are o tendință mare de a ne dicta ce este normal, ce este bine și ce nu… Probabil pentru că ne este dificil să acceptăm că nu toți sunt ca noi.
Presa, de obicei, oferă microfonul celor care strigă mai tare, dar cele mai reale și frumoase istorii se scriu în liniște prin cooperarea, așa zișilor, introverți cu extroverți.
A „tăcea” e o alegere nu o sentință pe viață.
Într-o lume atât de gălăgioasă și atât de aglomerată cu informații de tot felul, realitatea, dovezile, adevărul nu prea reușesc să-și facă loc la suprafață – pentru că „gălăgia online-ului” își face drumul mai ușor. Adevărul e că nici nu prea interesează pe nimeni. Atâta timp cât fiecare și-a găsit o știre preferată, nu mai vede nevoia s-o analizeze și să scoată esența.
Sunt și momente când e greu să tăcem… Alea sunt momentele când avem ce spune, când avem acea experiență care considerăm c-ar putea fi de folos. Cum facem în astfel de cazuri?
Eu cred că aici vin în ajutor faptele, acțiunile concrete, exemplele setate și poate, nu eminent, dar eventual ele vor fi auzite.
Sunt adepta comunicării în liniște și fără nervi sau strigăte. Ce-i drept nu mereu îmi reușește. Cu toți avem emoțiile și stările noastre în diferite situații și momente…
A tăcea încă este o provocare mare pentru mine, deși știu cât de „valoroasă” și importantă poate fi. Învăț!